Romantismul este un curent literar-artistic, apărut în Europa, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea; el se manifestă mai întâi în Anglia, se extinde apoi în Germania şi Franţa şi cuprinde întreaga Europă şi se naşte ca o reacţie împotriva rigorilor clasice şi raţionalismului iluminist. Principalul deziderat al noului curent este manifestarea neîngrădită a fanteziei, originalităţii şi sincerităţii sufleteşti.
În literatura română, romantismul apare, cu o relativă întârziere, începând cu al treilea deceniu al secolului al XIX-lea, putând fi identificate trei perioade ale manifestării sale: preoromantism (o fază incipientă, evidentă în lirica paşoptistă), romantismul propriu-zis (reprezentat de lirica lui Mihai Eminescu şi postromantismul (etapă aflată la confluenţa curentelor literare, reprezentată de poeţi precum Alexandru Macedonski, Octavian Goga, George Coşbuc, Ştefan Octavian Iosif).
Trăsături ale curentului literar romantism:
- Arta devine, exclusiv, rodul sentimentelor şi fanteziei creatoare, o manifestare plenară a sufletului.
- Sunt identificate noi surse de inspiraţie: istoria, folclorul, frumuseţile naturii.
- Romanticii sunt preocupaţi de contemplarea naturii terestre şi cosmice, materializată în descrierea de peisaje sau în profunde meditaţii asupra universului.
- Sunt descrise adesea sentimentele umane, în special iubirea, aflată în concordanţă cu natura înconjurătoare.
- Personajul romantic are calităţi şi defecte (lumini şi umbre), fiind un erou excepţional care evoluează în împrejurări deosebite; de asemenea, el poate fi reprezentantul oricărei categorii sociale (nu este idealizat şi nu reprezintă exclusiv nobilimea, ca personajul clasic).
- Nemulţumirea faţă de prezent generează retragerea romanticilor în lumea trecutului sau în cea a visului; se foloseşte procedeul ironizării societăţii comtemporane, care reprezintă prezentul degradat, aflat în antiteză cu trecutul.
- Sunt introduse noi categorii estetice (urâtul, grotescul, în opoziţie cu fantasticul sau feericul); procedeul artistic specific folosit de romantici este antiteza.
- Se remarcă o libertate absolută în alegerea speciilor literare, utilizându-se chiar amestecul acestora (de exemplu, într-o poezie, pot fi identificate elemente de pastel, meditaţie, satiră ş.a.).
- Romanticii manifestă preferinţa pentru următoarele specii literare: nuvela istorică, poemul filosofic, drama.
- Stilul apelează la toate straturile limbii, îndeosebi cel popular.
- Romanticii resping rigiditatea canoanelor impuse de clasici.
Reprezentanţi ai curentului literar romantism:
- în literatura universală: Victor Hugo, Alphonse de Lamartine, Alfred de Musset, Alfred de Vigny, Byron, Shelley, Keats, Novalis, Heine, Leopardi ş.a.
- în literatura română: Mihai Eminescu (ultimul mare romantic universal), Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Ion Heliade-Rădulescu, Costache Negruzzi ş.a.
